Publisher is the useful and powerful WordPress Newspaper , Magazine and Blog theme with great attention to details, incredible features...

Adolescenții în era „sinuciderilor în direct“. Cum ieși cu „mintea întreagă“ din hățișul media

124

Astăzi am fost invitată să vorbesc în fața unor elevi de clasa a X-a, în cadrul unui proiect inițiat de Centrul pentru Jurnalism Independent, la care participă trei cadre didactice de la Colegiul Național ˜„Liviu Rebreanu“. Invitația am primit-o din partea profesoare Monica Halaszi, unul din cei trei profesori selectați.

A fost pentru prima dată când eu am fost invitată să țin un fel de „prelegere“, deși nu prea mă pasionează vorbitul în public. Și pentru că nu îmi place să mă erijez în ceva gen „învățătorul mulțimilor“, am ales câteva subiecte pe marginea cărora să dezbatem, să ridicăm întrebări și să pot spune și eu câte ceva despre exeperiența mea de jurnalist, care, de multe ori, se împletește cu experiența mea umană.

M-am întrebat ce aș putea să le vorbesc unor adolescenți în legătură cu mass-media, cu jurnalismul și mi-am dat seama că, poate cel mai tulburător lucru în era în care trăim, este faptul că acești tineri sunt bombardați zilnic și în mod susținut cu imagini și știri cu impact emoțional, imagini legate de abuz, violență, moarte și conținut sexual.

La 15-16 ani, orice adolescent are acces în mod liber și necontrolat la internet și mediile de socializare, unde se răspândesc tot felul de știri, imagini șocante și chiar deja celebrele crime sau sinucideri în direct. Deși unele materiale video sunt răspândite masiv cu scopul de a stârni compasiune sau oprobiul public, acestea pot da idei unora. Sau, pur și simplu, pot provoca un fel de „obișnuință“, care duce la dezinteres și lipsă de compasiune pentru ce li se întâmplă altora.

M-am oprit, în mod special, asupra unui subiect foarte delicat: mediatizarea excesivă și cu lux de detalii a sinuciderilor. Se întâmplă ca multe dintre ele să aibă loc în rândul tinerilor și adolescenților, care sunt afectați de „bullying“, le este tot mai greu să găsească un sens al existenței, se idetifică tot mai mult cu valori superficiale.

Atunci când are loc un asemenea eveniment, subiectul este unul foarte ofertant pentru presă. Știi că dacă dai istoria, motivațiile și detaliile din spatele acestui gest extrem, te-ai scos câteva zile la rând cu vizualizările.

Pe parcursul acestor ani de actiivtate în presă, din păcate, m-am confruntat cu situații în care oameni care s-au sinucis au fost din cercul meu de prieteni sau cunoscuți și abordarea e puțin diferită când se întâmplă ca moartea să fie un pic mai aproape de tine. Mi-am dat seama cât e răvășitoare sunt consecințele mediatizării morții asupra familiilor și apropiaților implicați.

I-am întrebat pe elevii de clasa a X-a dacă astfel de imagini și relatări îi afectează și ce sentimente le dau. Mi-au spus că și-ar dori ca oamenii care suferă, sunt pe moarte sau în sicriu să aibă șansa demnității și să nu fie fotografiați în astfel de ipostaze.
Am vorbit și despre „bullying“, și despre #metoo și chiar despre „show-ul păcătos“ de la balul bobocilor de la Cluj-Napoca, cel cu „bananele“, un subiect care a ocupat „newsfeed-ul“ pe facebook câteva zile la rând. Eram curioasă ce părere au ei, cei care sunt cei mai arpopiați ca vârstă și experiență de protagoniștii știrii. Mi-au spus că li s-a părut un moment penibil și unii au spus că au raportat imaginile pe facebook, dar și că au evitat să „share“-uiască știrile. Din discuții, mi-am dat seama că mulți dintre ei ar sta în cumpănă înainte de a se lăsa pradă presiunii grupului și s-ar gândi la consecințe dacă ar fi puși să facă ceva ce, la prima vedere, ar părea distractiv.

Pe de altă parte, elevii au mărturisit, în proporție covârșitoare, că și-ar dori să li se vorbească mai mult despre sex, să primească, în cadrul școlii, câteva noțiuni de educație sexuală, mai ales în ceea ce privește aspectul emoțional, și nu doar informări despre protecția împotriva sarcinii sau a bolilor.

Una peste alta, singurele mele sfaturi pentru ei au fost să comunice, să vorbească despre problemele lor, să aibă grijă unii de alții și să țină minte că nimic nu e mai important decât viața, familia și prietenii. Sigur, toate visele și aspirațiile noastre sunt importante, dar tot binele lumii vine de la aceasta firească prețuire a vieții, din afecțiunea și grija pe care o avem față de alții.

Despre acest proiect care și-a propus să responsabilizeze elevii în relație cu mass-media, cu știrile cu care vin în contact, mi-a povestit mai multe Alice Trif, unul dintre cadrele didactive implicate în proiect.

„E un proiect inițiat de Centrul pentru Jurnalism Independent de la București, în parteneriat cu Fundația Româno-Americană. Noi am fost 40 de cadre didactice astă-vară, selectate… ne-am depus candidatura. Am fost selectați 40 din țară. Și am mers la un training în județul Mureș, o săptămână, am lucrat pe educație media. Proiectul se defășoară până la finele lui 2019 și va trebui să să încercăm să integrăm la orele de curs elemente de educație media. Profesori selectați sunt de limba română, limbi străine, istorie și științe sociale, pentru că sunt materii în care pot să integrezi acest subiect. Nu era neapărat ideea să facem cursuri suplimentare, ci să încercăm să integrăm în timpul orelor. De la Colegiul
Național Liviu Rebreanu suntem trei profesori selectați, Simona Simionca, Monica Halaszi și Alice Trif. Ce-și propune, de fapt, proiectul: să dezvolte gândirea critic la copii, să nu mai ia de bun tot ce văd în media, să gândească, să analizeze, să caute și să valideze sursele. Să fie cititori sau consumatori de media avizați. Să cunoască mai bine drepturile omului și elemente de legislație românească și europeană. Să știe că, în online, de exemplu, se aplică aceleași reguli ca și în viața de zi cu zi. Vrem să fie niște cetățeni mai activi, să reacționeze în anumite feluri la niște știri sau la niște postări pe care le văd. Să încercăm să-i îi responsabilizăm“, a spus Alice Trif.

ObservatorBN