Publisher is the useful and powerful WordPress Newspaper , Magazine and Blog theme with great attention to details, incredible features...

[FILM] De ce nu cred în cinema-ul lui Cristi Puiu

62

[FILM] De ce nu cred în cinema-ul lui Cristi Puiu

CULTURĂ

Nu sunt critic de film dar ador magia celei de-a șaptea arte și întotdeauna mă feresc de oamenii care nu cred în nimic. Iar Cristi Puiu este un astfel de cineast. Și ca să nu arunc cu vorbele în vânt o să vă spun și de ce.

Se presupune că filmele sunt făcute pentru a fi vizionate de public și nu pentru a fi premiate de snobi sau așezate în vitrine. Cei care iubesc cinematograful cu adevărat știu că Godard, Truffaut sau Fassbinder au adus pe ecran cu stil și har, într-un mod incomparabil acest tip de realism relational urban pe care Cristi Puiu se străduie să-l ilustreze.

 „Sieranevada” în schimb nu este altceva decât un joc cu nervii noștri, un exercițiu lipsit de stil, foarte lung și extrem de plat. Vreme de 3 ore, ați citit bine: 3 ore!, Puiu ne aliniază un tablou sec, în care temele recurente ale dialogurilor gravitează în zona unor trăsături ale societății românești pe care le cunoaștem extrem de bine. Bigotismul, cabotinajul, impostura, violența domestică sau excesul politizării vieții curente. Filmul putea foarte bine să fie restrâns la 15 minute sau extins la 6 ore, rezultatul ar fi fost același. Fără punct cuminant, orgasm intelectual, desfăsurare sau evoluție, „Sieranevada” este ca o linie plată pe o electroencefalogramă, una care ne insultă orice tip de inteligență sau simțire. Actorii latră, nu vorbesc, behăie într-o „miticăreală” verbală ce nu depășește zona de confluență mitocănească ilfoveană. Filmul nu are niciun fel de morală, de învățătură, de concluzie și nu este altceva decât o compoziție grosieră lipsită de subtilitate. Cefe umane filmate static la pachet în monologuri ori dialoguri de 15-20 minute, înlănțuite plicticos și fără talent în absența unei coloane sonore.

Ce m-ar putea atrage la un film semnat Cristi Puiu ?! Ideea, scenariul, sensul filosofic, dialogurile, imaginea, muzica, interpretarea… cam toate ingredientele care concură la farmecul unei opere cinematografice. Nothing is there! Cu excepția refrenului „Feels so good” a lui Chuck Mangione care se aude în background la un moment dat la un radio din film. Mulțumesc Cristi Puiu, am discul în colecție, altceva mai oferi?

Alecu Chiriță,4 februarie 2018 12:48

Publicat la Sun, 04 Feb 2018 10:48:17 +0000

CULTURĂ