Publisher is the useful and powerful WordPress Newspaper , Magazine and Blog theme with great attention to details, incredible features...

Happy B-day, Alice & Axl!

107

Happy B-day, Alice & Axl!

Luna februarie debutează încă din prima săptămână cu două aniversări de marcă în lumea rock-ului mondial. Două personalități din generații diferite, dar cu multe trăsături comune, dintre care aș sublinia doar una: utilizarea pseudonimelor ca nume de scenă.

Nu voi plictisi cu înșiruiri de albume, concerte și topuri, toate le vor găsi cei interesați pe site-urile de specialitate, dar voi încerca să mă „strecor“ discret printre evenimente mai puțin cunoscute.

Da, dragilor, este vorba de Alice Cooper și Axl Rose.

Data de 04.02.1948 a însemnat pentru familia episcopului Furnier bucuria nașterii viitor-botezatului Vincent Damon. Chinurile facerii au avut loc în Detroit, mai exact în casa parohială a bisericii The Church of Jesus Christ, un sălaș de cult un pic protestant. Rădăcinile ancestrale ale noului născut sunt un fel de „varză” de Michigan, ducându-ne cu vreo 4 generații în urmă, aflăm că Vincent are sânge și de scoțian și de irlandez, și de englez și hughenot francez și chiar de piele roșie sioux. A primit numele de la unchiul său Vincent Collier Furnier, iar Damon, din respect pentru nuvelistul, poetul și publicistul american Damon Runyon. Primind o educație specifică unui mediu cuvios, Vincent până la 12 ani este membru în corul și orchestra bisericii. După ce „copilul” culege toate bolile copilăriei, părinții alertați s-au mutat din Detroit-ul suprapoluat în Arizona, la Phoenix, Vincent absolvind aici pe rând Cortez High School și Glandale Community College. Toată decenta educație va începe să capete o altă fațetă. Vincent intră în contact cu viața muzicală în general și cu rock-ul în special, înființând cu colegii de școală o trupă, Earwigs (1964), bazată pe cântece Beatles, dar cu versurile modificate radical, apoi altă trupă, Spiders (1965), cu care au făcut și ceva înregistrări, apoi Nazz (oare ce sugerază? 1967) și în final, Alice Cooper.

Alegerea ultimului nume a produs o mulțime de speculații gazetărești. Doar respectabila revistă franceză „Rock & Folk”, zic și scriu, a fost cea mai la obiect (citit cu ochii mei). Tatăl lui Vincent, Ether Moroni Furnier, văzând că se cam îngroașă gluma cu rock-ul, îi cere fiului să-și găsească un pseudonim, deoarece muzica spre care a alunecat primul moștenitor nu prea are legătura cu educația primită. În fine… nici cel care din 1974 se va numi oficial, în acte, Alice Cooper, nu a fost prea clar în explicații referitoare la alegerea acestui nume, spunând ba că i-a venit ideea numelui în timpul unei ședințe de spiritism, ba că Alice Cooper a fost un personaj de film, ba că a fost numele unei femei arse pe rug acuzată fiind de vrăjitorie. Într-un interviu din 2009, Alice Cooper spune că a ales nume de femeie ca să își justifice atitudinea și personajele de pe scenă.

Dar să urmărim acum destinul celuilalt sărbătorit și apoi ne întoarcem la Alice Cooper.

Carismaticul Axl Rose s-a născut cu 14 ani după Cooper, la 06.02.1962, fiind botezat William Bruce (Rose jr.), în statul Indiana, localitatea Lafayette, din tată scoțiano-irlandez și mamă de origini germane. Familia se dezbină de când Billy avea 2 ani și după câteva bătăi generale. Mama se combină cu un anume Bailey și a schimbat și numele băiatului din William Bruce Rose jr în W.B. Bailey. După molestările tatălui natural, micul Billy va trebui să suporte zilnic din partea tatălui adoptiv, un penticostal fanatic, tot felul de privațiuni… fără TV, fără muzică, fără prieteni și prietene. Cu toate acestea, ca și Alice Cooper, de la 5 ani va cânta în corul bisericii, atrăgandu-i pe măsură ce au crescut și pe ceilalți 2 frați, Amy și Stuart, înființând chiar la biserica The Bailey Trio, cu William la pian. Profitând de condițiile tehnice și instrumentele din biserică, în pararel, formează și o trupă rock cu prietenii de școală. Printre ei și Jeff Isbell, cel ce va fi mai târziu Izzy Stradlin din Guns “N” Roses.

La 17 ani, cotrobăind printre actele familiei, descoperă „existența” tatălui său natural, despre care el nu știa absolut nimic. Prima reacție a adolescentului a fost să-și recapete numele tatălui natural, fapt ce a declanșat criza familiară. William devine un rebel, elegant spus, de fapt un mare derbedeu din Lafayette, care adună în 2 ani vreo 20 de arestări între o zi și 3 luni, fiind declarant de autorități, potențial criminal. Toate acestea adunate îl vor determina pe William că imediat ce împlinește 20 ani să se mute singur în Los Angeles. Aici va înființa rapid o trupă… AXL. Fiind tipul determinant din grup și pentru că încă oscila între numele Bailey și Rose, pentru a semna contracte, colegii din trupă îi sugerează numele Axl Rose, care va deveni nume de scenă și nume oficial.

Atât deocamdată… ia să trecem să vedem cu ce s-a lăudat în continuare celălalt „nou botezat”, Alice Cooper.

Primele trei albume Alice Cooper vor fi „sacrificate” căutărilor stilistice de exprimare, fiind vădit influențat de Frank Zappa, primul album, și balansând cu larghețe între hard-rock, glam-rock și psychedelic în celelalte două. Și totuși, de pe albumul 3, „Love it to Death” (iunie, 1971), apare și primul single de succes „I’m Eighteen”, care va scurtcircuita atenția chiar și la noi printre critici și auditoriu. Consacrarea finală fiind pregătită de albumul numarul 4, „Killer” (noiembrie, 1971) și definitivă cu albumul și single-ul omonim „School’s Out” (iulie, 1972). Primele șapte albume vor fi trase aproximativ cu aceeași formulă de muzicieni, majoritatea colegi din „Spiders”. Odată ce Alice Cooper a devenit numele personal, oficial, se va produce și ruptura de vechii colegi, pentru albumul 8, „Welcome to My Nightmare” (noiembrie, 1975), subtilizând trupa de acompaniament a lui Lou Reed.

Total albume de studio produse: 27, unele briliante, altele plate, unele chiar slabe, dar important este că printre ultimile, „Dirty Diamonds” (2005) de exemplu, sau „Paranormal” (2017), găsim în continuare vraja lui Alice Cooper. Trăgând linie, tipul a fost un inovator în muzica rock, dar mai ales în spectacolul rock, fiind numit de critici „The Godfather of Shock Rock”. Expunerea sa muzicală pe scenă parcă nu îi era suficientă, exprimându-și fabulațiile excentrice prin costumație, adeseori bufonică, alteori grotescă prin machiaj, creând epigonii precum Kiss, King Diamond și chiar Immortal, prin decoruri presărate cu unelte și aparate de tortură inchizitoriale, ghilotine uriașe, eșafoduri, spânzurători, scaune electrice și ruguri, prin proiecții de păianjeni uriași, rechini fioroși, șerpi veninoși, culminând cu apariția pe scenă cu al său boa constrictor, botezat Christopher, după numele actorului Christopher Lee.

Spectacolele sale magistrale au depășit cu mult sfera concertelor rock, devenind mai curând un melanj între filmele de groază, vodevilele de cartier și efectele pirotehnice fulminante.

În rest, tipul este un cetățean respectabil cu o viață amoroasă decentă pentru un mare star rock, adică nu s-a consumat în orgii interminabile. Între noi fie vorba, ce femeie sănătoasă avea chef de amor cu el după ce debita pe scenă? A avut vreo 3-4 combinații mai serioase (printre care și cu Raquel Welch), după care s-a căsătorit cu una dintre dansatoarele sale, Sheryl Goddard, în 1976, care nu numai că l-a scos din ghearele băuturii, dar i-a tras și trei copii și îi face menajul și azi.

Participă la opera de caritate, a susținut de exemplu proiectul de schimbare a literelor uriașe agățate pe stânci la intrarea în Hollywood, suportând cheltuielile alături de Hugh Hefner și compania Warner Bros.

Și-a deschis un restaurant în Arizona cu numele Coopertown, joacă și chiar participă la marile turnee americane de golf. Și-a găsit timp să joace și în câteva filme artistice și să fie și nașul de căsătorie a lui Dave Mustane (vezi Metallica și Megadeth).

În 2004 a primit titlul onorific de doctor în Performing Art, de la Universitatea Grand Canyon Phoenix.

În 2005 a susținut la un radio FM, ce difuza în toată USA, emisiunea „Nights with Alice Cooper”.

Are stea pe Hollywood Walk of Fame și din 2014 a fost integrat în Rock n Roll Hall of Fame, în aceeași zi cu Neil Diamond, Leon Russell și Tom Waits.

În 2015 a făcut „gașcă” cu Joe Perry de la Aerosmith și Johnny Depp, înființând superband-ul „Hollywood Vampires”, după numele unui bar din New York, deschis prin 1970, la care membrii fondatori au fost Alice Cooper, Ringo Starr și Keith Moon.

Ca reminescențe burgheze, amintesc despre colecția de mașini de epocă, dar și despre colecția de ceasuri antice, care colecții îi rotunjesc oarecum personalitatea diversă.

Aaaa… era să uit, este mare fan The Simpsons. Printre preferințele sale muzicale, și acestea foarte colorate, se numără și „Welcome to the Jungle” de la Guns N Roses, trimițându-ne parcă spre celălalt sărbătorit. Înca o dată, La Mulți Ani, om bun!

Suntem din nou în Los Angeles, alături de trupa AXL, în anul 1983. După câteva luni va forma o altă grupare, Rapidfire, cu care scoate un demo de 4 piese, și după un diferent pe tema drepturilor de autor, desființează trupa și începe proiectul Hollywood Rose, alături de Izzy Stradlin, de care am amintit mai sus. Și cu această formulă scoate un demo de 5 piese, fără impact deosebit, cu toate că la chitară solo era Slash. În condițiile acestea, Axl Rose trece pasager pe la L.A. Guns la chemarea vechiului prieten, Tracii Guns. Prea multele încercări, a se înțelege insuccese, îl determină pe Rose să facă o pauză pentru acumulări energetice. Va avea mai multe servicii, printre care cel mai răsărit a fost cel de director de noapte la casa de producție Tower Redords din Sunset Boulevard și cea mai penibilă, un fel de cobai, la testat consumul de tutun pentru un studio științific al Universității din California.

După toate acestea, în martie 1985, revine, sună goarna și adună foștii membri din Hollywood Rose și L.A. Guns și se produce botezarea celebrei trupe Guns’N’Roses. Restul se cam știe. Au rezultat 5 albume în 6 ani (1987-1993), în formula de aur, Rose, Slash, Izzy, Duff, fără Izzy pe ultimul, The Spaghetti Incident.

Albumele bine vândute în general, dar suficient de controversate ca să nască an de an controverse între membrii grupării în sine sau controverse cu producătorii, fapt ce a dus la concedieri, amânări de termene, amânări de concerte. Rând pe rând, toți membrii vor părăsi Guns’n’Roses pentru a scăpa de capriciile și tirania lui Axl Rose. Oficial, trupa nu și-a anunțat niciodată dizolvarea, dar din 1994 până în 2007 Axl Rose a rămas singur, răspunzând impersonal când era întrebat de ziariști „ce mai face?”. „Lucrez la noul album Guns’n’Roses”. Albumul apare în sfârșit în aprilie 2007 cu numele „Chinese Democracy”.

Albumul, chiar dacă îmi ridic lumea în cap, este cel mai bun Guns’n’Roses de departe și de aproape. Bine structurat, închegat, matur. Axl Rose a lucrat pentru acest album toți acești ani cu 17 instrumentiști, vreo 9 ingineri de sunet și la editare cu alți 11 designeri.

Dar hai să cotrobăim un pic prin viața din afara scenei a acestui turbulent personaj.

Înainte de a pleca la Los Angeles a mai fost alungat de acasă pentru că nu voia să-și tundă pletele.

Ca să fie clar cu cine avem de a face, tipul a fost diagnosticat maniac-depresiv. Așa că nu este de mirare că în perioada de elaborare a albumului din concert „Live Era”(1999) a comunicat cu Slash și cu Duff McKegan decât prin intermediari.

În 1991, la un concert prin Missouri, a provocat un scandal monstru, revoltat fiind că este filmat ilegal din public, nu a vrut să mai concerteze, a creat o pagubă de 2.00.000 de dolari, din care a plătit 50.000 partea lui, alegându-se și cu 2 ani de probațiune. De remarcat că a refuzat ajutorul avocaților și s-a apărat singur.

Este un mare fan Elton John, dar și Queen, având ocazia în 1991 să cânte cu Elton John în duet la Freddy Mercury Tribute Concert în Londra, celebra „Bohemian Rapsody”.

O consideră pe Christina Aguilera cea mai bună vocalistă din lume.

A fost căsătorit cu actrița Erin Everly aproape un an, apoi s-a combinat cu actrița-manechin Stephanie Seymour, ambele apărând în videoclipurile Guns’n’Roses, căzând la pat cu Axl, apoi acuzate de infidelitate, insultate, bătute, sechestrate și… duse cu bani cu tot. De fapt, băiatul a avut mână bună la femei… ambele după ce au scăpat de nebun, și-au tras câte un milionar autohton.

Oricum, omul s-a lecuit pe viață de căsătorie, iar izolarea sa din perioada 1994 – 2004 i-a prins foarte bine, reevaluându-se și devenind cel de azi, mult mai respectat. Apropo, este printre puținii artiști care au refuzat să participle la activități colaterale investirii lui Trump.

Statutul său de om devenit serios este comfirmat de AC/DC prin colaborarea propusă și care este în vigoare și azi.

De remarcat în mod special ce revoluție vestimentară a generat Axl Rose prin aparițiile sale scenice, o modă aparte, accesibilă americanului de rând. Amintesc aici de celebra bandanas, colanții de ciclism, pantaloni de piele, cămașă cadrilată legată la brâu, neapărat bocancii etc.

După ce a refuzat în mai multe rânduri nominalizarea sa la Hall of Fame, în 2012 a acceptat, prilej cu care s-a și împăcat cu foștii colegi din Guns’n’Roses.

Ținând cont de copilăria și tinerețea de care a avut parte, știind câte deziluzii l-au petrecut, a știut să se descurce singur cu succes și, pentru mine, dintr-un muzician recalcitrant și risipitor a devenit unul onorabil.

Și ție, Axl, La Mulți Ani!

Dan-Gabriel Boric

Publicat la Wed, 07 Feb 2018 16:18:46 +0000

Contributors