Retragerea trupelor sovietice din România

18Apr - by omgnews - 0 - In Stiri

Tratatul de la Varşovia. La 14 mai 1955 s-a semnat actul de constituire a  Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (URSS, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Germania Democrată, Bulgaria şi Albania), ca răspuns la constituirea  Tratatului NATO în anul 1949. Apoi, la 15 mai, s-a semnat la Viena Tratatul de Stat între URSS, SUA, Marea Britanie şi Franţa cu privire la Austria. În urma semnării, toate trupele de ocupaţie sovietice, americane, britanice şi franceze s-au retras în 5 luni de pe teritoriul Austriei.

Planul Moscovei. În anul 1957, Hruşciov, fascinat de dezvoltarea rapidă în domeniul rachetelor nucleare sovietice, s-a consultat cu conducerea armatei, stabilind retragerea unei divizii mecanizate din Ungaria, două divizii mecanizate din Germania Democrată şi toate trupele sovietice din România, operaţiune care trebuia începută în anul 1958.

Trupe sovietice în România. În România se afla Armata Mecanizată Independentă, având în compunere: o divizie de tancuri în Banat (Timişoara, Arad, Radna şi Lipova) cu un efectiv de 9.657 miltari şi civili cu 313 tancuri, o divizie mecanizată în poarta Focşanilor (Focşani, Râmnicu Sărat, Brăila, Galaţi), având 9.062 militari şi civili cu 187 tancuri, o divizie mecanizată în Dobrogea, având 11.133 militari şi civili cu 187 tancuri, un regiment de tancuri în Muntenia (Ploieşti, Bascov, Crângul lui Bot), având 1.402 militari şi civili cu 94 tancuri şi 6 unităţi de aviaţie, având 2.957 militari şi civili, total 34.211 militari şi civili cu 781 tancuri T-34 (în România nu au fost unităţi de securitate NKVD). Cele 3 divizii vor fi redislocate în Regiunea militară Odessa (URSS avea 15 regiuni militare cu un total de 200 de divizii). Lângă ambasada sovietică din Bucureşti, într-o clădire, au rămas: un general, 3 ofiţeri, un subofiţer şi o dactilografă, ca reprezentanţi ai Tratatului de la Varşovia.

Convenţie Maritimă. Tot în anul 1957, s-a încheiat o Convenţie cu România, valabilă 10 ani, pentru depozitarea în Dobrogea a unor cantităţi de muniţii maritime şi carburanţi păstrate sub pază românească, reprezentând o mică rezervă pentru Flota sovietică din Marea Neagră, verificarea tehnică efectuându-se periodic de militari sovietici (muniţiile şi carburanţii au fost retrase în iulie 1991, după desfiinţarea Tratatului de la Varşovia).

Povestea pianului din Lugoj. În România au fost circa 100 de consilieri militari sovietici la nivel de divizie, corp de armată, regiune militară şi la ministerul Apărării. A circulat zvonul prin Lugoj că, în anii 50, colonelul sovietic care era consilier la Corpul 40 Armată, având comandamentul în clădirea actualului Tribunal, în timp ce mergea  la Casa Armatei, unde era cazat, undeva pe strada Gării,  la etaj, a auzit cum cineva cânta la pian. Ofiţerul rus, un împătimit al pianului, a solicitat ofiţerului român care-l însoţea, să meargă la acea familie să vadă pianul. Familia i-a primit şi, la solicitarea ofiţerului rus, a fost de acord să cânte şi el la pian. Dar, în scurt timp, ofiţerul a întrebat de unde au pianul. Aceştia au răspuns că l-au cumpărat de mult. „Acesta este pianul meu”, le spuse rusul. „În anul 1942, ne-am retras şi pianul a rămas acasă. Într-un loc din pian am pus verigheta mea şi a soţiei într-o batistă şi vreau să întoarcem pianul să vă pot dovedi”. Găsind cele două verighete, familia a recunoscut că l-au cumpărat de la un ofiţer român din Lugoj, care l-a  furat din URSS. Familia a renunţat pe loc şi pianul a fost trimis în URSS.

Foto (de la stânga): Leontin Sălăjan, Gheorghe Gheorghiu Dej, Hruşciov şi Ion Gheorghe Maurer

Asociația Militarilor în Rezervă și Retragere „Lt. Erou Petre Laţcu” Lugoj

Actualitatea Online