Publisher is the useful and powerful WordPress Newspaper , Magazine and Blog theme with great attention to details, incredible features...

Țara „sicrielor“ pe patru roți

94

Țara „sicrielor“ pe patru roți

Acum, când citiţi aceste rânduri avem în România 7,7milioane de autovehicule, din care aproape jumătate de milion au intrat în ţară doar în 2017. Dintre acestea, imensa majoritate sunt, cum altfel, maşini la mâna a doua. Însă la o socoteală şi mai amănunţită, 2,28 milioane de  unităţi au vechimea cuprinsă între 11 şi 15 ani, 1, 77 milioane au vârsta între 16 şi 20 de ani, iar 1,71 milioane de unităţi au vârsta mai mare de 20 de ani. Asta înseamnă că mai bine de trei sferturi din parcul auto din România este mult prea vechi. Sigur, asta este o măsură foarte exactă şi a puterii de cumpărare a românilor. A sărăciei mai exact. Normal, aproape orice om vrea o maşină în această viaţă. Iar când taxa de mediu a fost scoasă ,,printre cele 102 taxe inutile“ s-a înregistrat un adevărat boom al importului de rable. În medie la un autoturism, cunoscătorii zic că se economisesc echivalentul a 7-800 de euro. Să recunoaştem o sumă importantă pentru cei mai mulţi dintre români. Dar asta ar fi deja o altă discuţie – de ce am ajuns în această situaţie. Pe lângă poluarea imensă, o maşină de 500 de euro implică şi alte pericole potenţiale: cum ar fi un sistem de direcţie sau de frânare, care ar putea ceda în orice clipă. Or, foarte multe dintre accidentele cu victime sau cu răniri foarte grave, care necesită îngrijiri medicale şi tratamente costisitoare, au la origine maşini care sunt destul de vechi. De aceea, trebuie judecat foarte bine ce se pierde şi ce se câştigă când se elimină o astfel de taxă. În plus, chiar starea drumurilor de la noi şi penuria de autostrăzi nu pemite o aşa mare densitate de maşini. Ăia se bucură că li se scot din ţară gunoaiele pe patru roţi, ai noştri conaţionali sunt fericiţi că au găsit chilipirul motorizat. Iar peste câţiva ani nu vom mai şti ce să facem nici cu asemenea munţi de maşini, care în final nu vor mai putea fi utilizate. Unde le vom… arunca şi cum le vom neutraliza și toate celelalte ches­tiuni, mai mult sau mai puțin administrative. Iar în final va veni nota de plată, care oricum am suci lucrurile, va fi foarte usturătoare. Asta în loc să găsim acum o modalitate inteligentă de a facilita oamenilor finanţări care să le permită cumpărarea de maşini noi, fiabile, cu grad mic de poluare sau  chiar şi electrice. Totuşi trebuie să admitem că acum, o maşină electrică  este o investiţie peste posibilităţile unui om cu venit chiar mediu.  Sunt multe de făcut. Dar şi mai multe de socotit. Cu cap, cu soluţii viabile pe termen mediu şi lung. Chiar şi pentru chestiunea… pericolelor publice… umane. Acum trebuie ca în câțiva ani să mărim parcul auto electric și hibrid, dar și numărul  stațiilor de încărcare electrică rapidă. Iar asta urgent, în câțiva ani, mai exact până la 31 decembrie 2020. Asta ne spune Comisia Europeană.  Până acum nu prea ne-a ieşit. Şi aşa am ajuns… cimitirul de fiare vechi a întregii Europe. Oricum viitorul transporturilor pare… electric. Că vrem sau nu, nici nu mai contează. Acum însă, suntem (și) țara ,,sicrielor“ pe patru roți.



Publicat la Wed, 07 Feb 2018 21:25:27 +0000

EDITORIALE